O zi cu și despre ei…


family

Mi-am început dimineața înălțându-mi rugăciunile către Cer, către cei cărora le voi rămâne veșnic recunoscătoare pentru faptul că au contribuit cu tot ceea ce au putut ca eu să devin ceea ce sunt astăzi. Știu, poate și-ar fi dorit să fac mult mai multe, să investesc mult mai mult în devenirea mea ca personalitate, dar ceea ce pot să le promit este faptul că zilnic mă străduiesc să mă apropii de ceea ce ei și-ar fi dorit să fiu. Și încerc, pe cât posibil, să nu-i dezamăgesc.

În timpul zilei, printre treburile cotidiene, gândul mi-a fost tot la ei, la noi. Cerul a plâns, iar lacrimile căzute au putut ”masca” cele ce-mi cădeau pe obraji, dar sunt sigură că nu s-au supărat. Nu s-au supărat pentru că acele lacrimi au fost de bucurie, de bucuria certitudinii că într-o zi ne vom vedea, într-o zi vom fi din nou împreună. Dar până atunci ei sunt cu mine, sunt cu mine peste tot, pretutindeni. Și-mi oferă ajutorul și dragostea lor necondiționată așa cum au făcut-o din clipa în care m-am născut.

De ce a fost o zi specială? De ce acum? Pentru că astăzi am decis să-i ”aduc” împreună, să fim împreună în cadrul unei Celebrări Liturgice cu Recviem. Liturghie în care am avut ocazia să rememorez momentele frumoase, cele în care am fost împreună fizic, cele în care am fost cu adevărat fericiți.

În timp, pe parcursul câtorva ani, sufletul și inima mea au devenit din ce în ce mai triste, iar totul a început în dimineața zilei de 22 aprilie 2005 când bunicul Andrei a plecat, urmat, la doar doi ani distanță, în data de 25 martie 2007, de bunica Ilona-Katalin. Iar acum, ca familia să fie completă, tăticul a decis să-i urmeze, în crunta zi de 2 februarie a.c.. Inima și sufletul au rămas mai sărace, mai triste, mai goale, însă numai pe de-o parte. Pe de altă parte consider că sunt mult mai prezenți ca până acum, în inima și în viața mea, iar în tot ceea ce întreprind, sunt sigură că pe lângă ajutorul lui Dumnezeu, fără de care nimic n-ar fi posibil, am ajutorul lor deplin, sincer, necondiționat.

Vă iubesc, vă prețuiesc și vă mulțumesc că mi-ați oferit prilejul să duc mai departe ceea ce voi m-ați învățat, ceea ce voi mi-ați dăruit, ceea ce voi ați creat. Să fiți liniștiți, într-o zi ne vom vedea, iar bucuria revederii de atunci, nu va avea sfârșit!

Reclame

Boldog születésnapot, Magyarország!


magyar

Boldog születésnapot, Magyarország! Boldog születésnapot az összes magyarnak mindenhonan! Legyünk boldogok, a béke és a nyugalom vezesse életünket!

Drum bun, tăticule!


taticul

Lacrimi cad din cer în aceasta dimineață! Știu că îți pare rău că ai plecat, te-ai ținut cu ultimele puteri de viață, dar se pare că Dumnezeu a decis că e mai bine să stai la dreapta Sa.

Încă nu realizez că ai plecat, dar simt ca ești într-un loc mai bun, unde nu exista suferință și durere. Certitudinea faptului că ești cu mine pretutindeni, mai prezent ca până acum, îmi da puterea și tăria de a fi așa cum ți-ai fi dorit tu să fiu. Puternică, luptătoare, stâncă!

Astăzi te vom conduce pe ultimul drum, suflețelul ți-e la loc de cinste, acolo unde a meritat să fie, iar trupul va fi așezat lângă nagymama Ica și nagyapa Andrei, lângă părinții tăi. Până ne vom revedea, ai grijă de toți… aşa cum ai făcut până acum, dar în primul rând de cei de acolo, de lângă tine.

Nu fi trist că ne-ai lăsat mai săraci, ție ți-e mai bine acolo, amândoi ştim asta. Așteaptă momentul revederii, când te voi strânge din nou în brate și-ți voi spune cum obișnuiam de ceva vreme încoace, „Szeretlek apuci”.

Te rog dă-mi putere să am grijă de cei de lângă mine, de cei mai puțini pregătiți pentru plecarea ta, eu am, pentru mine am!

Îți mulțumesc pentru tot, dar mai ales pentru ultimele lecții de viață pe care mi le-ai arătat! Oricum ne ținem aproape, chiar dacă nu vom povesti ca până acum, eu voi rămâne consecventă şi-ți voi spune tot, îți voi cere sfaturi, iar tu îmi vei răspunde aşa cum vei putea. Sunt sigură că într-o formă sau alta îmi vei răspunde!

Vigyázz magadra, szeretett angyal!

Povești cu bunici (I): Însoțită de doi cai…


Era dimineață, foarte dimineață. Am sunat-o să văd ce mai face, îmi era dor de ea, de vocea ei. Voiam să programez o întâlnire, a ezitat la început, dar a venit. Nu singură, ci însoțită de doi cai; unul alb, unul maro. Era de o frumusețe inimaginabilă… așa cum am văzut-o ultima dată… Da, era mereu frumoasă, dar de data asta strălucea. S-a machiat, s-a aranjat, deși nu era în obiceiul ei. M-am bucurat să o văd, părea tristă, dar n-a contat. Tot ceea ce conta era prezența ei atunci, acolo. De fiecare dată mă bucur când ne întâlnim în împrejurările date, altfel… e prea târziu.cats

Părea totul atât de real… Avea tren la ora 22.00, dar a plecat mult mai devreme. N-a fost atât de prietenoasă ca de obicei, nu știu ce (i) s-a întâmplat sau cu ce i-am greșit. Mă bucur însă că ne-am întâlnit! Caii au rămas cu mine. I-a lăsat în curte și a preferat să plece cu trenul. De ce? Nu știu.

Dintr-o dată totul s-a oprit. A sunat telefonul și m-am trezit. Nu știu dacă a ajuns unde trebuia să ajungă, cert e că o simt mereu aproape și mă bucur din tot sufletul când îmi apare în vis.  Da, e vorba de Icamama, de bunica mea. De cea pentru care mi-aș da ani din viață dacă aș putea să o mai văd (măcar) cinci minute… să-i spun cât îmi lipsește, câtă nevoie am de ea.

Întotdeauna când ne întâlnim pe tărâmul viselor știu că e la îngeri, dar mă bucur de revedere și prețuiesc momentul. Ce nu înțeleg e de ce trebuie să dispară atât de brusc… și visul să se termine.

S-a încheiat o nouă etapă din viața mea…


11731762_395348073985924_6058172716878142948_oDupă examenul scris de săptămâna trecută, astăzi am susținut lucrarea de absolvire în fața comisiei de evaluare. Țin să-i mulțumesc în mod special doamnei profesoare Maria Cernat pentru faptul că a avut răbdare cu mine și mi-a oferit tot sprijinul de care am avut nevoie în redactarea lucrării de licență, dar mai ales pentru că, pe ultima sută de metri, date fiind circumstanțele perioadei respective, a avut încredere în mine și a acceptat să-mi fie profesor coordonator.11049518_387076168146448_1004261093419255259_n

Nu-mi vine să cred cât de repede au trecut cei trei ani de facultate. A fost o perioadă foarte importantă pentru dezvoltarea mea ca personalitate, am acumulat informații care m-au ajutat și mă vor ajuta în tot ceea ce voi întreprinde de acum încolo.

10171113_382089721978426_2539534042670158474_nPrintre cei care au trecut pragul sălilor de curs, am întâlnit oameni minunați, dascăli cu vocație cărora am să le rămân recunoscătoare toată viața pentru timpul, dăruirea și sufletul investit în dezvoltarea mea personală și profesională!

Mă inclin în fața voastră, vă mulțumesc din inimă pentru tot și vă doresc înmiit față de cât mi-ați dăruit!

25 mai 2015 – Șapte ani de când fac parte din marea familie a liberalilor!


Andreea Bianca Grijac, Crin AntonescuAstăzi, 25 mai 2015, la o zi după ziua PNL, împlinesc șapte ani de când fac parte din marea familie a liberalilor. Aveam doar 14 ani și era în toiul campaniei pentru alegerile locale din 2008. Parcă și acum îmi amintesc prima zi în care am intrat în sediul PNL Sighet…

De atunci au trecut ani, viața mea s-a schimbat considerabil, iar eu m-am maturizat și am crescut odată cu partidul meu de suflet. În 2008 lipeam afișe și făceam propagandă door-to-door; după aceea timp de doi ani am fost secretarul Tineretului Național Liberal din Sighetu Marmației, iar mai apoi președintele Clubului Elevilor Liberali. Andreea Bianca GrijacOrganizație în cadrul căreia am ”crescut” copilași de la 10 până la 17 ani și am contribuit direct în călăuzirea pașilor lor către lumea politică. Mă bucur de faptul că am avut privilegiul să constitui această organizație, am avut o echipă foarte activă alături de care am reușit să pun în aplicare zeci de proiecte pentru comunitatea sigheteană într-un mandat de aproximativ doi ani!

Timpul a trecut, iar în 2012 aveam în sarcină alături de alți colegi, departamentul de comunicare al campaniei, elaborarea și diseminarea comunicatelor de presă ale organizației PNL Sighet în campania pentru alegerile locale. Deci crescusem… desigur cu multă muncă, cu mult timp consumat, cu multe sacrificii personale… cu împliniri, regrete și cu dezamăgiri.Andreea Bianca Grijac

Astăzi la ceas aniversar doresc să le mulțumesc din inimă tuturor celor care, într-o formă sau alta, m-au ajutat în dezvoltarea mea personală, atât în cadrul partidului cât și pe plan profesional!

Acum la 7 ani împliniți în Partidul Național Liberal fac parte din organizația de Tineret a PNL Sector 3 și sunt înconjurată de oameni frumoși, oameni dragi alături de care fac o echipă minunată!

Andreea Bianca Grijac, Crin AntonescuMulțumesc domnului Crin Antonescu pentru modelul de om politic pe care mi l-a oferit în toți acești ani! Sunt mândră de faptul că primii mei pași într-ale politicii au fost făcuți sub aripa spirituală a acestuia! Regret situația în care a ajuns Partidul Național Liberal și sper că, într-o bună zi, partidul meu de suflet va fi cel de odinioară. Un partid puternic și unit care va lupta din nou pentru păstrarea identității, a valorilor liberale și care va avea un respect cu totul și cu totul aparte față de moștenirea lăsată de Brătieni!

Tuturor celor care m-au susținut și m-au ajutat să ajung până aici, mulțumiri, iubire și adânca mea recunoștință în speranța că nu i-am dezamăgit până acum și în dorința că nu-i voi dezamăgi nici de acum încolo. Pentru viitor, limita este cerul!

Te du cu bine, suflet blând…


Plecând de la vorbele doamnei Oana Pellea, ”Viața e pe zile și fiecare zi are povestea ei!”, constat din nou cât de norocoasă și recunoscătoare sunt că Dumnezeu mi-a (mai) dat încă o zi!

10645207_372438926276839_7931314196696782534_n

Ce e viața? Despre ce e viața? De ce alergăm inconștienți pe lângă ea și nu știm să ne bucurăm? De ce ne supărăm atunci când nu ni se dă ceea ce dorim? De ce nu știm să prețuim și să mulțumim? De ce nu știm să apreciem tot ceea ce ni se oferă? Nimic nu e întâmplător și fiecare întâlnire/fapt are un anumit scop! Nu se întâmplă ceea ce nu trebuie să ni se întâmple! Fiecare zi, fiecare oră, fiecare moment are o poveste aparte!

În această noapte s-a (mai) înălțat un suflet! Un om puternic pe care l-am văzut de trei ori în viața mea, dar alături de care, la ultimele două întâlniri, am simțit că ne știm de o viață întreagă! Toți suntem neputincioși în fața unei boli și înainte de toate ar trebui să prețuim sănătatea! Ființa de care vorbeam mai sus ne-a învățat câteva lecții chiar în ultimele sale zile pe acest Pământ. Ne-a învățat să zâmbim, să râdem și să fim fericiți în momentele de durere cruntă, de supărare și necaz! Ne-a arătat cât de important e să-ți faci timp să-ți cauți într-o formă sau alta prietenii/cunoștințele atunci când nu e prea târziu. Să-i întrebi de sănătate, să le arăți că totuși ești acolo! Ne-a arătat cât de importante sunt lucrurile care, la prima vedere, par nesemnificative, dar care chiar contează!

Cum e să-ți dorești liniște, prietenii aproape și ca razele soarelui să-ți mai bată o singură dată pe față? Cine s-ar fi gândit că pentru un om… toate acestea sunt atât de importante?

Te du cu bine suflet blând… într-un loc liniștit cu verdeață! Aici e soare, înseamnă că ne zâmbești? Sper că ai ajuns cu bine și nu mai simți nicio durere! Așteaptă-ne, într-o zi vom fi din nou împreună! Noi… cei care ți-am bucurat sufletul și te-am făcut să zâmbești în ultimele tale zile! Îți mulțumim pentru tot! Până atunci, veghează-ne te rog și deschide-ne ochii, luminează-ne să trăim frumos, să mulțumim pentru tot ceea ce ni se oferă, să dăruim zâmbete și cât mai multe bucurii celor din jurul nostru, dar mai ales să oferim timp celorlalți! Timp din timpul nostru! Nu ducem nimic pe Lumea cealaltă, sufletul ne e carte de vizită!

La mulți ani, României Regale! La mulți ani, Majestate!


1510387_367184043468994_1995927328667470223_n

27 martie – Ziua Mondială a Teatrului


Astăzi, 27 martie, iubitorii de artă din lumea întreagă sărbătoresc Ziua Mondială a Teatrului.

1622598_228818063972260_412580121_n

Cu acest prilej comemorăm personalitățile artistice care, generație după generație, au educat și au crescut generații de spectatori. Teatrul înseamnă a trăi prin cei care trăiesc pe scenă, a simți prin ei, a suferi prin ei. Teatrul înseamnă emoție, iar trăirea emoțiilor mediate prin teatru are un rol benefic asupra sufletului uman.

Noi, românii, ne putem mândri cu mișcarea teatrală românească, cu regizorii, cu actorii, cu toți cei care contribuie la a da viață acestei lumi fermecate. Trăim vremuri în care viața seamănă tot mai mult cu piesele de teatru a marelui Caragiale, dar totuși mai găsim oaze de puritate, de farmec, de miracol.

La mulți ani, iubire și respect oamenilor teatrului românesc, cunoscuți sau necunoscuți mie și prin ei, teatrelor din toate colțurile lumii!

Marșul tăcerii…


Împreună cu colegii din Tineretul Național Liberal şi Cluburile Studențeşti Liberale am participat la marşul tăcerii în memoria statului de drept.10426900_352301841623881_2202677559353781527_n

Prin această acțiune am dorit să tragem un semnal de alarmă cu privire la ceea ce s-a întâmplat ieri în Senatul României.

Se pare că preşedintele Senatului împreună cu domnii Şova & Ponta nu doresc să respecte Constituția, însă o sfidează cu bună știință! În alineatul 2 al articolului 76 din Constituție este prevăzut foarte clar faptul că legile ordinare și hotărârile sunt adoptate cu votul majorității membrilor prezenți, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul domnului Şova.

%d blogeri au apreciat asta: